Dincolo de utilitate, digital signage‑ul poate deveni artă publică și magnet turistic. În Times Square, un display LED de aproximativ 23×100 metri, cu aproape 24 de milioane de pixeli, acoperă jumătate de bloc și este imposibil de ignorat – un exemplu de „canvas” digital gândit pentru a domina peisajul urban.
În Seoul, „Infinity Wall” de la Nexen UniverCity transformă lobby‑ul corporate într‑un spațiu imersiv cu cascade virtuale și vizualizări de date meteo, toate redate pe un perete LED de 7×30 metri. Tot în capitala sud‑coreeană, „Wave Wall” de la COEX este probabil una dintre cele mai fotografiate instalații digitale din lume: un val uriaș generat anamorphic, care pare să lovească interiorul clădirii.
În Europa, digital signage‑ul începe să fie integrat în situri istorice. Piece Hall din Halifax (Marea Britanie), o clădire din 1779, a instalat totemuri digitale double‑sided care oferă informații culturale, program de evenimente și conținut comercial, fără a compromite arhitectura originală.
Astfel de proiecte schimbă percepția asupra ecranelor: din „suport de reclamă” în experiențe memorabile, care cresc timpul petrecut în spațiu, viralitatea pe social media și chiar statutul de landmark al unei locații.